Dictionar

conversație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conversation, lat. conversatio)

1. discuție, convorbire.
 

aparteu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
3. (antonim) dialog.
 

capitol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capitolo, lat. capitulum)

1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărți, ale unei legi etc.
2. parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare.
3. subiect de conversație; problemă; chestiune.
 

catehetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catéchétique)

1. metodă ~ă = formă a metodei conversației, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoștințele însușite înainte.
 

civilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. civilité, lat. civilitas)

1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație; curtenie.
3. (înv.) civilizație.
4. (anton.) incivilitate.
 

colocuțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. collocutio)

1. convorbire, conversație.
 

confabulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confabulation, lat. confabulatio)

1. (glumeț) conversație lungă și intimă.
2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii.
3. fabulație delirantă.