conversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condițiilor inițiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înțelesului ori funcțiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă.

reconversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. reconversion)

1. revenire a unor industrii sau ramuri industriale la condițiile economice anterioare.

adjectiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adjectiver)

1. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza.

adverbializa

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. adverbialiser)

1. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb.

hipostază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypostase, lat., gr. hypostasis)

1. (med.) stază sangvină, cauzată de o lungă ședere în pat.
2. (lingv.) conversiune.

polaron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Polaron)

1. unitate genetică în care conversiunea genică este polarizată.

prepoziționaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (prepoziţional + -iza)

1. a trece, prin conversiune, un adverb, substantiv, participiu sau gerunziu la prepoziție.