converti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. convertir, lat. convertere)

1. tr., refl. a-și schimba, a face pe cineva să-și schimbe o anumită părere sau convingere (religioasă).
2. tr. a schimba un lucru în altul, a preface, a transforma.
3. a preschimba însemnele bănești ale unei țări în aur sau în valută străină, potrivit cursului de schimb.

convertibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convertible, lat. convertibilis)

1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.

convertibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convertibilité)

1. însușirea a ceea ce este convertibil.

convertibiliza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (convertibil + -iza)

1. (despre însemne bănești) a face convertibil.

convertină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convertine)

1. pseudoglobulină care intervine în mecanismul coagulării sângelui.

convertinemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convertinémie)

1. prezența convertinei în sânge.

convertizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. convertissage)

1. îndepărtare a unor impurități dintr-o masă metalică topită cu un gaz oxidant și fără folosire de combustibil.
2. transformare a curentului alternativ în curent continuu, sau invers, cu ajutorul unui convertizor.

asignat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assignat)

1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.

catoliciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. catholiciser)

1. tr., refl. a (se) converti la catolicism.

comutatoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. commutatrice)

1. convertizor (3) care transformă curentul continuu în curent alternativ și invers.

consolidație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.

convertibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convertible, lat. convertibilis)

1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.

convertibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convertibilité)

1. însușirea a ceea ce este convertibil.