Dictionar

convexitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. convexité, lat. convexitas)

1. calitatea unei suprafețe care are o curbură sferică la exterior; însușirea de a fi convex; umflătură, proeminență.
2. (antonim) concavitate.
 

biconvexitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (biconvex + -itate)

1. însușire de a fi biconvex.
 

bombament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bombement)

1. convexitate a părții carosabile a unei șosele, care asigură scurgerea apelor.
 

concavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. concavité)

1. starea unui corp a cărui suprafață formează o cavitate.
2. partea concavă, partea sferică goală a unui corp; scobitură, adâncitură.
3. (antonim) convexitate.
 

geanticlinal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géanticlinal)

1. convexitate a suprafeței pământului, îndoitură în formă de șa.
 

ridicătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ridica + -ătură)

1. parte mai ridicată; proeminență; convexitate; protuberanță.
2. ridicare de lucruri grele.
3. ~ de pământ = movilă; dâmb.
4. (înv.) înălțare în rang.
5. (anton.) adâncitură, depresiune, lăsătură.
 

carpocifoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carpocyphose)

1. (med.) afecțiune care constă în deformarea brațului prin curbarea radiusului cu convexitatea în afară; diformitatea lui Madelung.