Dictionar

adecvat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adéquat, lat. adaequatus)

1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
 

convenabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convenable)

1. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulțumitor.
2. (despre mărfuri, prețuri) ieftin.
 

convenient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. convenient)

1. care este potrivit sau care convine pentru cineva sau ceva; convenabil, oportun.
 

interes

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)

1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar.
2. ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig.
3. dobândă.
4. daune ~e = despăgubire bănească pentru un prejudiciu.
5. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege.
6. simpatie, înclinare față de cineva.
7. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție.
 

sortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. sortable)

1. care convine, care se potrivește circumstanțelor; potrivit.