Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)
1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
1. renegare publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri.
2. răzvrătire împotriva stăpânirii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)
1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-şi schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.
2. (fig.) om care îşi schimbă purtarea şi convingerile cu mare uşurinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléonisme)
1. însuşire a unor reptile de a-şi schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător; homocromie.
2. (fig.) schimbare a purtării şi a convingerilor cuiva în funcţie de împrejurări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléoniser)
1. a-şi schimba convingerile după împrejurări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. circus, după fr. cercle)
1. curbă plană închisă la distanţă egală faţă de centru.
2. figură, linie, mişcare în formă de cerc (1).
3. grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune.