Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)
1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)
1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-şi schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.
2. (fig.) om care îşi schimbă purtarea şi convingerile cu mare uşurinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléoniser)
1. a-şi schimba convingerile după împrejurări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congruence, lat. congruentia)
1. însuşirea de a fi congruent; potrivire deplină.
2. (mat.) relaţie de ~ = relaţie dintre două numere întregi congruente.
3. acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său.
4. acord între subiect şi predicat.
5. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părţi se împreună perfect.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrarier)
1. a şoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicţie cu convingerile, aşteptările, dorinţa sau intenţia sa).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., lat., gr. martyr)
2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale.