Parte de vorbire: adj.
Origine: (convinge + -/ă/tor)
1. care convinge, care este capabil să convingă; care are putere de convingere; edificator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. concludens, it. concludente)
1. (şi adv.) care convinge; convingător.
2. (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conglobation, lat. conglobatio)
1. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (convinge + -/ă/tor)
1. care convinge, care este capabil să convingă; care are putere de convingere; edificator.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. demonstrare, după fr. démontrer, /II/ rus. demonstrirovati)
1. tr. a arăta în mod convingător, pe cale de raţionament sau prin exemple concrete, (ne)adevărul unei afirmaţii.
2. a dovedi, prin calcule şi raţionamente, adevărul exprimat într-o teoremă, într-un enunţ.
3. intr. a lua parte la o demonstraţie; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édificateur, lat. aedificatore)
1. care edifică, care lămurește în mod convingător; concludent, pilduitor; edifiant.
2. (bot.) plante ~oare = plante care domină şi determină caracterul unei asociaţii vegetale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éloquent, lat. eloquens)
1. care vorbeşte frumos şi convingător; concludent, edificator.
2. (şi adv.) plin de înţeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ.