Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogue, lat. dialogus)
1. conversaţie între doi vorbitori.
2. schimb de opinii între reprezentanţii a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuşi un personaj literar.
5. scriere redactată sub formă de dialog (1).
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. fatic)
1. referitor la caracterul pur exterior al limbajului, de a întreţine convorbirea personajelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva.