Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticonvulsif)
1. (remediu) care combate convulsiile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clonique)
1. (despre convulsii şi contracţii musculare) involuntar şi de mare amplitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clonisme)
1. stare patologică cu manifestări de convulsii clonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clonus, gr. klonus)
1. serie de convulsii (1) denotând existenţa unei leziuni a centrilor nervoşi motori superiori.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. comitialité)
1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. convulser)
1. a fi agitat sau contractat de convulsii; a se convulsiona.