OK
X
amentiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. it. amente, dement)
1.
stare
~ă
=
stare
confuzională
a
conștiinței.
apoplexie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
1.
pierdere
totală
a
conștiinței,
provocată
de
ruptura
unui
vas
din
creier,
urmată
de
hemoragie.
2.
boală
a
plantelor
datorată
căldurilor
excesive,
ducând
la
uscarea
lor
bruscă.
atenție
Parte de vorbire:
s., interj.
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)
1.
s.
f.
perceperea
distinctă
numai
a
anumitor
impresii
din
mai
multe
simultane,
prin
orientarea
și
concentrarea
conștiinței
într-o
anumită
direcție.
2.
interes,
preocupare,
grijă.
3.
(pl.)
atitudine
binevoitoare;
solicitudine,
amabilitate.
4.
a
da
~
(cuiva)
=
a
fi
amabil,
curtenitor.
5.
dar,
cadou
oferit
cuiva
în
schimbul
unor
mici
servicii.
6.
interj.
fii
atent!
bagă
de
seamă!
automatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. automatisme)
1.
activitate
fără
controlul
conștiinței
și
fără
efort
voluntar;
mișcare,
gest,
cuvânt
repetate
inconștient.
autoobservație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autoobservation)
1.
analizare
a
vieții
psihice
proprii;
observare
de
către
sine
însuși
a
propriei
conștiințe;
autoobservare,
(rar)
autoobservat.
autosugestie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autosuggestion)
1.
sugestie
asupra
propriei
conștiințe
sau
conduite.