OK
X
conține
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. continere, după fr. contenir)
1.
(despre
un
recipient)
a
fi
umplut
cu.
2.
(despre
cărți,
texte)
a
fi
alcătuit
din.
continent 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. continent, lat. continens)
1.
întindere
vastă
de
uscat,
mărginită
de
mări
sau
de
oceane.
continent 2, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. continent)
1.
care
trăiește
în
continență;
abstinent.
continență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. continence, lat. continentia)
1.
abstinență;
cumpătare.
2.
reținere.
continental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. continental)
1.
care
aparține
unui
continent;
referitor
la
continent.
2.
climă
~ă
=
climă
temperată,
din
interiorul
continentelor,
la
latitudini
mijlocii,
cu
mari
variații
de
temperatură
între
vară
și
iarnă
și
cu
ploi
de
vară;
platou
~
=
zonă
submarină
din
apropierea
coastelor.
continentalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. continentalité)
1.
ansamblu
de
caracteristici
climatice
determinate
de
diminuarea
influențelor
maritime.
abacterian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1.
care
nu
conține,
care
este
lipsit
de
bacterii.
2.
(antonim)
bacterian.
abacteriemic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactériémique)
1.
(med.)
care
nu
conține
bacterii,
pentru
sângele
unui
bolnav.
2.
(despre
boli)
care
nu
prezintă
microbi
în
sângele
circulant.
3.
(antonim)
bacteriemic.
absidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)
1.
nișă
în
formă
semicirculară
situată
în
continuarea
navei
centrale
a
unei
bazilici
sau
biserici.
acapnie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acapnie)
1.
scădere
a
conținutului
de
bioxid
de
carbon
din
sânge
(cauzată
de
altitudini
mari).
aciclic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acyclique)
1.
care
nu
are
caracter
ciclic;
care
nu
are
ciclu;
care
apare
la
intervale
neregulate;
aperiodic.
2.
(despre
flori)
cu
elemente
dispuse
în
spirală;
spiralat.
3.
(botanică)
care
nu
este
așezat
în
formă
de
verticil;
neverticilat.
4.
(despre
substanțe
organice)
care
nu
conține
nici
un
ciclu
de
atomi
în
molecula
sa.
5.
(antonim)
ciclic.
acrescent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accrescent)
1.
(despre
flori)
care
continuă
să
crească
și
după
înflorire.