Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)
1. faptul de a fi conştient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconscience)
1. lipsă sau pierdere a cunoştinţei.
2. lipsa unei atitudini conştiente faţă de realitatea înconjurătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (semi- + inconştienţă)
1. stare de relativă inconştienţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. subconscience)
1. stare de conştiinţă obscură sau de semiconştiinţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophagie)
1. înghiţire inconştientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag şi stomac; aerogastrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectif, lat. affectivus)
1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedeşte afecţiune; sensibil, sentimental.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antiracisme)
1. opoziție și reprobare activă și conștientă a doctrinelor, atitudinilor și reacțiilor rasiste; opoziție față de rasism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éducation, lat. educatio)
1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.