Dictionar

Rezultate principale (Conștiință.):

Conştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale.

2. gândire, spirit.

3. faptul de a-şi da seama; înţelegere.

4. ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.

5. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.

6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare.

7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc.


Rezultate secundare (Conștiință.):

Anancastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.

2. psihopatie = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.

3. (var.) anancast.


Angoasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angoisse)

1. nelinişte, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.

2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conştiinţa condiţiei umane de fiinţă muritoare.

3. (med.) stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, însoţită de mari dificultăţi respiratorii şi de tristeţe excesivă.


Autoconsistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + consistenţă)

1. principiu în filozofia materialistă potrivit căruia materia nu are nevoie de nimic din afara ei pentru a se desfăşura până la formele cele mai înalte de conştiinţă; proprietate fundamentală a materiei de a se susţine prin ea însăşi.


Autohton, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.

2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.

3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.

4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.

5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.


Autolinişti

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + linişti)

1. refl. a-şi linişti propria conştiinţă în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilenţă.


Behaviorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)

1. concepţie care consideră psihologia ca ştiinţă a comportamentului, ignorând conştiinţa; comportamentism.