Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. continere, după fr. contenir)
1. (despre un recipient) a fi umplut cu.
2. (despre cărţi, texte) a fi alcătuit din.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continent, lat. continens)
1. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. continent)
1. care trăieşte în continenţă; abstinent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continence, lat. continentia)
2. reţinere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. continental)
1. care aparţine unui continent; referitor la continent.
2. climă ~ă = climă temperată, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variaţii de temperatură între vară şi iarnă şi cu ploi de vară; platou ~ = zonă submarină din apropierea coastelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continentalité)
1. ansamblu de caracteristici climatice determinate de diminuarea influenţelor maritime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)
1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acapnie)
1. scădere a conţinutului de bioxid de carbon din sânge (cauzată de altitudini mari).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accrescent)
1. (despre flori) care continuă să crească şi după înflorire.