Dictionar

conține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. continere, după fr. contenir)

1. (despre un recipient) a fi umplut cu.
2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din.
 

continent 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. continent, lat. continens)

1. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane.
 

continent 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. continent)

1. care trăiește în continență; abstinent.
 

continență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. continence, lat. continentia)

1. abstinență; cumpătare.
2. reținere.
 

continental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. continental)

1. care aparține unui continent; referitor la continent.
2. climă ~ă = climă temperată, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variații de temperatură între vară și iarnă și cu ploi de vară; platou ~ = zonă submarină din apropierea coastelor.
 

continentalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. continentalité)

1. ansamblu de caracteristici climatice determinate de diminuarea influențelor maritime.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.
 

acvifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquifère)

1. (geol.) care poartă sau conține apă (ex. teren ~).
2. (bot.) care aduce apă sau sevă (ex. celulă ~ă); (despre un țesut vegetal) care conține apă.
 

adenolimfangiom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adéno-lymphangiome)

1. limfangiom care conține celule limfatice.