Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéropolygonation)
1. triangulaţie fotogrammetrică spaţială care foloseşte fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)
1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apraxie, gr. praxis)
1. incapacitate patologică de a executa mişcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrographe)
1. instrument pentru observarea aştrilor şi determinarea coordonatelor lor.
2. aparat cu care se fotografiază spectrele aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométrie)
1. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziţiei aştrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipolaire)
1. (despre maşini, aparate electrice) care are doi poli magnetici.
2. (despre unele organisme marine) care trăieşte în cele două regiuni polare ale Pământului.
3. (mat.) coordonate ~e = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanţele la două puncte fixe.