Dictionar

Rezultate secundare (Coordonează):

Dispecer

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dispatcher)

1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ şi centralizat mersul producţiei într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor şi al altor mijloace de transport în comun pe o porţiune anumită a liniei, repartiţia energiei electrice etc.

2. funcţionar care asigură primirea şi repartizarea vizitatorilor în hoteluri.


Interdepartamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interdépartamental)

1. care are loc între diferite departamente.

2. care coordonează activitatea mai multor departamente.


Monitor 2

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. monitor)

1. (telec.) receptor, difuzor sau alt aparat pentru a controla calitatea emisiunilor de radio și televiziune.

2. (inform.) program de control care permite supravegherea mai multor programe fără legătură între ele, într-un ordinator.

3. (tehn.) aparat care dirijează, coordonează sau supraveghează.

4. ~ cardiac = aparat automatic care supraveghează activitatea inimii.

5. aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate; dozimetru de control.

6. supervizor.


Secretar, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. secretarius, fr. secrétaire)

1. s. m. f. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică.

2. cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor în cadrul unei ședințe.

3. ~ de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar.

4. cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva.

5. persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective.

6. ~ general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc.

7. ~ de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; (în unele țări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului.

8. s. n. mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc.


Producătoare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. productrice)

1. (economie) cea care creează, prin munca sa, produse agricole sau industriale, spre deosebire de cei care le folosesc, care le consumă.

2. cea care coordonează, controlează și asigură finanțarea tuturor aspectelor producției unui film, program de televiziune etc.

3. cea care coordonează și controlează toate aspectele producției unui program de radio.