copăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (copac + -[i]os)

1. acoperit cu copaci.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.

arboricid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. arboricide)

1. I. care distruge copacii; care servește pentru combaterea unor plante lemnoase.
2. II. substanță pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.

arbuscul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbuscule, lat. arbuscula)

1. tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic.
2. (anat.) organ foarte mic, ramificat ca un arbore.

arbust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbuste, lat. arbustum)

1. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel.

avenida

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. avenida)

1. (în Spania, Portugalia, America Latină) stradă principală, de obicei foarte largă, dreaptă, mărginită de copaci, care duce la un anumit punct din oraș; bulevard.