Parte de vorbire: adj.
Origine: (copac + -[i]os)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. arboricide)
1. I. care distruge copacii; care servește pentru combaterea unor plante lemnoase.
2. II. substanţă pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. avenida)
1. (în Spania, Portugalia, America Latină) stradă principală, de obicei foarte largă, dreaptă, mărginită de copaci, care duce la un anumit punct din oraș; bulevard.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bolet, lat. boletus)
1. ciupercă cu spori, comestibilă, din clasa bazidiomicete, cu pălărie groasă, care creşte pe copaci; mânătarcă, hrib.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. butaforiia)
1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecţionate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru şi cinematografie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavicole)
1. (despre paraziţi) care trăiește în cavitățile naturale ale altor animale, în special în urechi sau nări.
2. care trăiește în cavități făcute sau ocupate de alte animale: vizuini, săpături etc.
3. se spune despre păsările care își așează cuiburile în cavități din pământ sau din copaci.