Dictionar

Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Acluofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.


Adultomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.


Anabaptism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabaptisme)

1. sectă religioasă care nu recunoaşte valoarea botezului la copii.

2. doctrină creștină care susține botezul ar trebui fie administrat numai copiilor care au atins vârsta rațiunii, iar creștinii botezați înainte de această vârstă ar trebui fie botezați din nou.


Anabaptist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anabaptiste)

1. I. referitor la anabaptism, mișcare creștină sectară care respinge botezul copiilor.

2. care aparține anabaptismului; care este specific anabaptismului.

3. II. adept al anabaptismului.