Dictionar

copilărește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (copil + -ărește)

1. în felul copiilor, ca un copil.
2. într-un mod pueril.
 

copilos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (copil + -os)

1. (despre oameni) care se comportă ca un copil; copilăros.
 

copilot

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. copilote)

1. persoană care pilotează un vehicul, o aeronavă etc. împreună cu un pilot principal; pilot secund.
 

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
 

acușa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. accoucher)

1. a da naștere unui copil; a naște.
 

adenoidism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénoïdisme)

1. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecția cronică a vegetațiilor adenoide.
 

adopta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adopter, lat. adoptare)

1. a înfia un copil.
2. a-și însuși felul de a fi al cuiva.
3. a alege cu predilecție.
4. a accepta (prin vot).
 

adoptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptable)

1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.
 

adoptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptif, lat. adoptivus)

1. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinți) dobândit prin adopție.