Rezultate secundare (Copil,):
Parte de vorbire: adv.
Origine: (copil + -ărește)
1. în felul copiilor, ca un copil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (copil + -os)
1. (despre oameni) care se comportă ca un copil; copilăros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copilote)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénoïdisme)
1. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecţia cronică a vegetaţiilor adenoide.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adopter, lat. adoptare)
2. a-şi însuşi felul de a fi al cuiva.
3. a alege cu predilecţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptable)
1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptif, lat. adoptivus)
1. (despre copii) primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinţi) dobândit prin adopţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adoption, lat. adoptio)
1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.