Dictionar

aferat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affairé)

1. care este sau vrea pară foarte ocupat, copleșit de treburi.
 

antura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. entourer)

1. tr., refl. a (se) înconjura (de).
2. tr. (fig.) a copleși (cu atenții).
 

asalta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. assaltare)

1. a da un asalt.
2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri.
 
 

ecrasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. écraser)

1. a strivi, a zdrobi.
2. (fig.) a distruge, a nimici; a umili.
3. a copleși, a împovăra.