Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. copte)
1. individ aparţinând populaţiei indigene din Egipt şi din Etiopia după creştinare, care profesa monofizismul.
2. (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copţi ca limbă de cult şi vorbită până în sec. XVII.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. copte)
1. limbă dispărută care se vorbea în Egipt.
2. limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în secolul XVII.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Koptologe)
1. specialist în coptologie, studiul limbii copte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Koptologie)
2. știință care studiază istoria bisericii copte din Egipt, limba și arta copților, acoperind de obicei perioadele post-faraonice și antice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sarcopte)
1. parazit microscopic care pătrunde în piele producând râia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apponter)
1. (despre avioane, elicoptere) a ateriza pe puntea unui portavion.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appontage)
1. faptul de a ateriza pe pista unui portavion sau portelicopter; apuntare, aterizaj.
2. (antonime) decolaj, decolare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autonomie, lat. autonomia)
1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voinţă.
2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
4. distanţă maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil.
5. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicarbonate)
1. sare a acidului carbonic, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
2. ~ (de sodiu) = sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt şi ca activator al sucului gastric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. pudding)
1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert.
2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convertible, lat. convertibilis)
1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.