Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copulation, lat. copulatio)
1. împerechere; act sexual; coit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algoparéunie)
1. (med.) durere genitală persistentă sau recurentă care apare în timpul sau după un raport sexual; copulație dureroasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apareunie)
1. incapacitate a copulaţiei, datorită unei malformaţii a organelor genitale feminine.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. coït, lat. coitus)
1. actul împreunării sexuale; copulaţie.
2. (prin ext.) practica sexuală de a pătrunde în anus cu penisul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. copulateur)
1. (despre organe) care serveşte pentru copulaţie.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. gamos „unire, împreunare, căsătorie”)
1. „care fecundează, relativ la copulație”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémiparéunie)
1. copulaţie incompletă datorată malformaţiei organelor genitale feminine.