Dictionar

fecundație; conjugare; copulare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT conjugatio; fecundatio; syngamia
2. FR conjugaison; conjugation; copulation; fécondation
3. EN conjugation; copulation
4. DE Konjugation; Fekundation; kopulieren; Kopulation; Begattung
5. RU коньюraция; копуляция; оплодотворение
6. HU megtermékenyítés; konjugáció; kopuláció
 

adelfogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de același individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai unor specii apropiate.
 

gametospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gamétospore)

1. spor rezultat din copularea gameților.
 

pseudomixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudomixie)

1. înmulțire prin copulare a două celule vegetative.
 

somatomixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. somatomixie)

1. înmulțire prin copularea a două celule vegetative.
 

zigogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. zygogamie)

1. (biol.) tip de fecundație la care participă doi izogameți sau două organisme unicelulare; copulare a gametangiilor.
 

zigosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. zygosphaera)

1. (biol.) gamet din garnitura cromozomică haploidă care, prin copulare cu un alt gamet de sex opus, dă naștere zigotului.