Dictionar

Arbuscul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbuscule, lat. arbuscula)

1. tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic.

2. (anat.) organ foarte mic, ramificat ca un arbore.


Arbust

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbuste, lat. arbustum)

1. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel.


Forsiţia

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forsythia)

1. copăcel, tufă din familia oleaceelor, plantată adesea în parcuri, ale cărei flori galbene apar la începutul primăverii, înaintea frunzelor.