Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. chorus, gr. khoros, it. coro)
1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfăşurarea acţiunii unei opere dramatice, dansând şi cântând versuri.
2. ansamblu de cântăreţi care execută împreună muzică vocală.
4. compoziţie muzicală destinată a fi cântată de un cor (2).
5. ansamblul navelor, centrală şi laterale, ale unei biserici (catolice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biochor)
1. delimitare a unei zone în care se întâlnesc aceleaşi condiţii de viaţă.
2. grupare de plante şi de animale în cadrul unui biotop.
Parte de vorbire: s.
Origine: (n. com.)
1. băutură răcoritoare cu gust de citrice.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (necunoscută)
1. (bot.) floare de câmp de culoare albastră; albăstrea.
2. (ornit.) pasăre cu pene albastre; dumbrăveancă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coraciiformes)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. coraco-, cf. gr. korax, -akos „corb”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coraco-brachial)
1. (muşchi) întins de hipofiza coracoidă pe faţa internă a humerusului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)
1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberratif)
2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.