Dictionar

Cordate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cordés)

1. încrengătură de animale celomate cu coardă dorsală, schelet axial şi sistem nervos tubular, aşezat dorsal.


Cefalocordate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céphalocordates)

1. pl. încrengătură de cordate inferioare marine, cu scheletul format din coarda dorsală, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate.


Protocordate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protocordés)

1. încrengătură de animale asemănătoare vertebratelor inferioare: amfioxul etc.


Stomocordate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stomatocordes)

1. mică încrengătură de animale marine, asemănătoare cu anelidele şi cu echinodermele, dar având unele trăsături care amintesc de cele ale protocordatelor.


Urocordate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. urocordés)

1. încrengătură de cordate inferioare cu coardă dorsală numai în stare larvară şi corpul învelit într-o tunică celulozică în formă de sac; tunicieri.


Acraniate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acraniens)

1. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu.


Agnate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnathes)

1. subîncrengătură de cordate primitive, acvatice, fără fălci şi dinţi osoşi; agnatostomi.


Amfiox

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphioxus)

1. animal marin mic, acraniat, din încrengătura protocordatelor, ca un peştişor ascuţit la cele două extremităţi.


Ayatolah

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)

1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.

2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.

3. (var.) ayatollah.


Balafon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balafon)

1. instrument muzical de percuţie, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon.


Brevet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brevet)

1. document cuprinzând titlul, distincţia, calitatea acordate de o autoritate (de stat) şi care presupune anumite drepturi.

2. ~ de invenţie = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaşte dreptul de a exploata în exclusivitate invenţia, un anumit timp; patentă.