Dictionar

Rezultate principale (Cordon):

Cordon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordon)

1. cingătoare (de stofă, de piele etc.)2. conductor electric de liţă, izolat şi strâns într-un înveliş protector.

2. corp fibros.

3. structură anatomică cilindrică lungă.

4. ~ litoral = fâşie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri şi de curenţii marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip.

5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.

6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II şir de posturi militare de pază; şir de soldaţi care păstrează ordinea în anumite poziţii.

7. ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formaţie militară care asigură această izolare.


Rezultate secundare (Cordon):

Cordonetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordonnet)

1. cordon mic.

2. şiret foarte fin de mătase, aur sau argint, folosit în broderie.


Ambrasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrasse)

1. cordon care ţine strâns mijlocul unei perdele sau draperii.


Bickford

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bickford)

1. cordon de materie fuzantă pentru aprinderea explozivelor, care arde lent.

2. fitil de siguranță.


Blastofor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blastophore)

1. cordon ombilical al ovulului.

2. fir care leagă sămânţa de pericarp, nutrind-o în tinereţe.

3. formaţiune anatomică cu aspect de cordon.


Bridă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bride)

1. gaică de stofă, de aţă etc. prin care se trece cordonul.

2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.

3. legătură din (sârmă de) oţel pentru solidarizarea unor piese asamblate.

4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.

5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderenţă.


Cavalier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavalier)

1. adj. perspectivă = proiecţie oblică a obiectelor pe un plan, ca şi cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă.

2. s. n. terasă înaltă, într-o fortificaţie, pentru amplasarea tunurilor.

3. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curăţirea şanţurilor.


CINGUL-, CINGULO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cingul/o/, cf. lat. cingulum)

1. „cordon, cingătoare, brâu”.