Dictionar

Rezultate secundare (Corectitudinii):

Axiomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. axiomatique)

1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.

2. metodă = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziţii (teoreme).

3. s. f. disciplină care studiază înlănţuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii şi a utilizării corecte a deducţiei în ştiinţe; timologie.


Scrupul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scrupule, lat. scrupulum)

1. sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei.

2. fără (sau lipsit de) ~e = fără nici un considerent moral în atingerea unui scop; imoral, incorect.


Stricare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (strica)

1. acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei.

2. abatere (intenționată) de la forma, înțelesul, natura et cetera normală a limbii, a cuvintelor, a formelor lexicale.

3. anulare, nesocotire (a unei convenții, înțelegeri).

4. decădere morală.

5. degradare a culturii, a plantelor etc.

6. încărcare a aerului cu mirosuri grele, neplăcute.

7. pierdere a calității, a valorii; pierdere a moralității, a corectitudinii.

8. pierdere totală sau parțială a calităților, funcționalității et cetera unor obiecte, care devin necorespunzătoare sau neutilizabile, prin uzare sau prin acțiuni violente; întrerupere a funcționării normale a unor aparate, instalații tehnice etc.

9. spargere; (înv., pop.) dărâmare.

10. tulburare a sănătății.

11. (fig.) rupere a legăturilor de prietenie, a bunelor relații cu cineva.

12. (fig.) schimbare în rău a vremii.

13. (înv., pop.) devastare (a unor teritorii, țări, așezări etc.).

14. (prin ext.) încărcare a aerului cu substanțe nocive; poluare.