corigibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corrigible)

1. care poate fi corijat; care poate fi îmbunătățit prin corectare; corijabil.
2. care se poate supune corectarii, rectificarii; corijabil.
3. (antonime) incorigibil, necorigibil.

deflație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déflation)

1. ansamblu de măsuri economice luate în scopul combaterii inflației, al corectării dezechilibrului balanței de plăți.
2. spulberarea de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pământului.

epanortoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épanorthose, gr. epanorthosis)

1. figură retorică constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în același enunț, în scopul corectării enunțului sau a unei noțiuni; corecție.

facilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. facilité, lat. facilitas)

1. însușirea a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
2. mijloc care permite executarea fără efort, fără dificultate.
3. dispoziție naturală sau dobândită, care permite realizarea unui lucru, acțiuni etc. fără dificultate, fără efort.
4. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor.
5. ~ăți de plată = condiții, termene acordate pentru a ușura plata unei datorii.
6. (depr.) tendința de a acorda orice cu multă ușurință.
7. (depr.) absența de efort, care duce la o lipsă de calitate; superficialitate.