Rezultate secundare (Corespondentul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. correspondance)
1. schimb de scrisori între persoane, instituţii etc.; totalitatea acestor scrisori.
3. relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o ţară etc. făcută de corespondentul unui ziar.
4. raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; afinitate care leagă părţi ale unui întreg; concordanţă, armonie.
5. (mat.) relaţie între două mulţimi, conform căreia fiecare element al uneia este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă.
6. raport constant existent între două fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiaşi idiom.
7. ~a timpurilor = concordanţa timpurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. loro)
1. cont deschis de o bancă din străinătate pentru corespondentul său dintr-o altă ţară, cu scopul de a înregistra sumele ce se încasează în folosul său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. nostro)
1. cont deschis de o bancă la corespondentul său din străinătate, în care se înregistrează operaţiile băncii titulare.