Dictionar

corespunde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. correspondre)

1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări.
2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

acelomate

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. acoelomates)

1. (biol.) grup de animale, care nu corespunde unui taxon în clasificarea filogenetică, fără celom.
2. (antonim) celomate.
 

adapta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adapter, lat. adaptare)

1. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiții.
2. tr., refl. a (se) acomoda.
 

adecvat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adéquat, lat. adaequatus)

1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
 

anacronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anachronisme)

1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc.
2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit.
 

antehipofizar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antéhypophysaire)

1. referitor la antehipofiză.
2. (med.) insuficiență ~ă = afecțiune care corespunde unui defect de secreție a unuia sau mai multor hormoni pituitari.