OK
X
alcicorn
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alcicorne)
1.
asemănător
coarnelor
de
elan.
Capricorn
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capricorne, lat. capricornus)
1.
constelație
din
emisfera
australă.
2.
zodia
C~ului
=
a
unsprezecea
dintre
cele
12
zodii
(22
decembrie
-
22
ianuarie),
reprezentată
printr-un
țap.
cornac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cornac)
1.
conducător
de
elefanți
sau
de
alte
animale,
în
India.
cornacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cornacées)
1.
familie
de
plante
lemnoase
dialipetale:
cornul,
scorușul
etc.
cornaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cornage)
1.
zgomot
patologic
care
însoțește
respirația
în
unele
maladii.
2.
sforăială
care
se
aude
la
cai
când
sunt
goniți
la
galop.
cornalină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cornaline)
1.
varietate
roșie-oranj
de
agat,
piatră
semiprețioasă.
abundență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1.
cantitate
mare,
belșug;
bogăție.
2.
cornul
~ei
=
corn
cu
fructe
și
flori,
simbol
al
belșugului.
3.
(biol.)
număr
al
indivizilor
unei
specii
dintr-un
releveu.
aftos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aphteux)
1.
cu
afte.
2.
febră
~oasă
=
boală
a
vitelor
cornute,
transmisibilă
și
omului,
prin
febră
și
erupție
pe
mucoasa
gurii.
albugo
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. albugo)
1.
opacifiere
inflamatorie
a
corneei,
sub
formă
de
pată
albă.
2.
pată
albă
care
se
formează
pe
unghie.
althorn
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Althorn)
1.
(muzică)
instrument
de
suflat
de
alamă,
specie
de
corn,
folosit
mai
ales
în
fanfară;
fligorn
de
forma
trompetei.
anconă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. ancona)
1.
consolă
care
susține
cornișa.
2.
masă
așezată
în
altar.
antablament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entablement)
1.
element
de
arhitectură
compus
din
arhitravă,
friză
și
cornișă,
în
partea
superioară
a
unui
zid,
deasupra
unui
șir
de
coloane,
care
susține
acoperișul.