Dictionar

Rezultate secundare (Corn):

Alcicorn

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcicorne)

1. asemănător coarnelor de elan.


Capricorn

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capricorne, lat. capricornus)

1. constelaţie din emisfera australă.

2. zodia C~ului = a unsprezecea dintre cele 12 zodii (22 decembrie - 22 ianuarie), reprezentată printr-un ţap.


Cornac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornac)

1. conducător de elefanţi sau de alte animale, în India.


Cornacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornacées)

1. familie de plante lemnoase dialipetale: cornul, scoruşul etc.


Cornaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornage)

1. zgomot patologic care însoţeşte respiraţia în unele maladii.

2. sforăială care se aude la cai când sunt goniţi la galop.


Cornalină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornaline)

1. varietate roşie-oranj de agat, piatră semipreţioasă.


Abundenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belşug; bogăţie.

2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.

3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.


Aftos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphteux)

1. cu afte.

2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.


Albugo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. albugo)

1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.

2. pată albă care se formează pe unghie.


Althorn

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Althorn)

1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.


Anconă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ancona)

1. consolă care susţine cornişa.

2. masă aşezată în altar.


Antablament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entablement)

1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză şi cornişă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui şir de coloane, care susţine acoperişul.