Dictionar

Cornet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.

2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.

3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.

4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.


Cornetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornette)

1. (mar.) pavilion (2) asemănător unui ghidon, al unui comandant de escadră.


CONCHI-, CONCO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr., engl. conchi-, concho-, cf. lat. concha, gr. konkhe „cochilie”)

1. „cochilie, scoică; cornet nazal”.


CONCO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. konkhos „cochilie, scoică”)

1. „cochilie, cornet nazal”.


Concotomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conchotomie)

1. rezecţie a cornetelor nazale.


Convolut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convoluté, lat. convolutus)

1. (botanică) (despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet.

2. care este răsucit în formă de cornet în jurul unui corp sau în jurul lui însuși.

3. răsucit, întors asupra lui însuși.


Cornet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.

2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.

3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.

4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.


Cuculiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. cuculliformis)

1. (despre frunze, flori) în formă de cornet sau capișon; cuculat.