Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caduc, lat. caducus)
1. lipsit de trăinicie, şubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (corn + -ifica)
1. tr. a transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase.
2. (fam.; despre femei căsătorite) a-şi înşela soţul; a încornora.
3. refl. a se transforma în ţesut cornos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (corn + -os)
1. de natura cornului; dur, tare.
2. celulă ~oasă = celulă epitelială moartă; strat ~ = strat protector al pielii, din celule cornoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désongler)
1. cădere a cutiei cornoase a copitei la animale.
2. desprindere a unghiei de pe falangele animalelor sacrificate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. helotomy)
1. excizie chirurgicală a unei excrescenţe cornoase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nervure)
1. fascicul libero-lemnos de pe suprafața frunzelor, prin care circulă seva.
2. fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care străbat aripa unor insecte.
3. bară metalică sau de lemn din scheletul unei aripi de avion.
4. proeminență pe suprafața unei piese, a unui organ de mașină, care îi mărește rezistența.
5. grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului.
6. mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc.
7. (pl.) cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte.