Dictionar

cornul secarei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Claviceps purpurea
2. FR ergot du seigle
3. EN ergot of rye
4. DE Mutterkornpilz
5. RU спорынья ржи
6. HU anyarozs, varjúköröm
 

abundenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belşug; bogăţie.
2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 

buccină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. buccina, fr. buccin)

1. (ant.) instrument de suflat, drept sau încovoiat, asemănător cornului de vânătoare.
 

cornacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornacées)

1. familie de plante lemnoase dialipetale: cornul, scoruşul etc.
 

cornos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (corn + -os)

1. de natura cornului; dur, tare.
2. celulă ~oasă = celulă epitelială moartă; strat ~ = strat protector al pielii, din celule cornoase.
 

ergot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ergot)

1. formație vegetală parazitară, veninoasă, sub formă de mici puncte pe spicul unor graminee.
2. boală criptogamică a cerealelor (secara), caracterizată prin formarea de ergoturi; cornul secarei.
3. (anat.) proeminență medulară a fiecărui ventricul lateral al creierului.
 

ergotină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ergotine)

1. alcaloid toxic din cornul secarei, care provoacă contracţia muşchilor şi este hemostatic; ergotoxină.
2. (farm.) extract din secară-cornută folosit ca hemostatic și anterior, în obstetrică, pentru a accelera nașterea.