Dictionar

buccină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. buccina, fr. buccin)

1. (ant.) instrument de suflat, drept sau încovoiat, asemănător cornului de vânătoare.
 

cornos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (corn + -os)

1. de natura cornului; dur, tare.
2. celulă ~oasă = celulă epitelială moartă; strat ~ = strat protector al pielii, din celule cornoase.
 

lisergic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lysergique)

1. derivat din ergot de secară, un halucinogen puternic.
2. acid ~ = substanță dintr-unul din alcaloizii cornului-secării, cu proprietăți halucinogene și cu acțiune opusă serotoninei.
 

melofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. mellophone)

1. instrument muzical din familia alămurilor, asemănător cornului, cu pistoane.
 

olifant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. olifant)

1. instrument muzical medieval din familia cornului, de origine orientală, confecționat din colți de elefant.
 

saxotrombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saxotromba)

1. instrument de suflat, între goarnă și saxhorn, cu sunetul mai puțin dulce decât al cornului, în muzica militară și în fanfare.