Dictionar

aftos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphteux)

1. cu afte.
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă și omului, prin febră și erupție pe mucoasa gurii.
 

bubaline

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bubalines)

1. specie de animale rumegătoare cornute, înrudite cu taurinele: bivolii.
 

bucanier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucanier)

1. denumire dată coloniștilor francezi din America, din sec. XVII, care se ocupau cu vânătoarea de vite cornute sălbatice.
2. pirat, aventurier.
 

cercar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cercaire)

1. larvă a gălbezii, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute.
 

echinococ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échinocoque)

1. vierme parazit în intestinul cornutelor mari, a cărei larvă se dezvoltă în ficatul mai multor mamifere.
 

aricitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arici + -[t]ură)

1. (med. vet.) boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii la chișiță; ariceală.