Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Krone)
1. unitatea monetară în Cehia, Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. adamantine)
1. substanţă albă care acoperă coroana dentară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurar)
1. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bendix)
1. (la automobile, avioane etc.) mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bride)
1. gaică de stofă, de aţă etc. prin care se trece cordonul.
2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.
3. legătură din (sârmă de) oţel pentru solidarizarea unor piese asamblate.
4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.
5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civique, lat. civicus)
1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collet)
1. linie de separaţie între rădăcina unui dinte şi coroana sa.
2. zonă de trecere între tulpina şi rădăcina unei plante; col1 (2).