Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. corona, fr. couronne)
1. tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părţilor ascuţite ale conductelor aflate la înaltă tensiune.
2. formaţiune anatomică cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca nişte raze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couronnement)
1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc.
2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate.
3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. coronarius)
1. pentru facerea unei coroane.
2. (ant.) aur ~ = dar făcut de provinciali generalilor încoronaţi în triumf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coronographe)
1. instrument telescopic pentru cercetarea coroanei solare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coronomètre)
1. instrument pentru studierea luminii polarizate a coroanei solare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. émondation)
1. acțiunea de a emonda și rezultatul ei; emondaj, emondare.
2. (silv.) tăiere de întreținere (sau de curățare) a unui arbust sau a unui copac, care constă în îndepărtarea ramurilor lemnoase tinere, a ramurilor laterale joase, scurtarea coroanei etc.