coroană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Krone)

1. unitatea monetară în Cehia, Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia.

coroana arborilor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT coronae arborum
2. FR couvert
3. EN cover
4. DE Baumkrone
5. RU кронa деревa
6. HU fakorona

adamantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. adamantine)

1. substanță albă care acoperă coroana dentară.

aurar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurar)

1. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană.

bendix

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bendix)

1. (la automobile, avioane etc.) mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului.

bridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bride)

1. gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul.
2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.
3. legătură din (sârmă de) oțel pentru solidarizarea unor piese asamblate.
4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.
5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderență.

civic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civique, lat. civicus)

1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.

colet 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collet)

1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa.
2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col1 (2).