Dictionar

Rezultate principale (Coronament):

Coronament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couronnement)

1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc.

2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate.

3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure.


Rezultate secundare (Coronament):

Lunetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lunette)

1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte îndepărtate.

2. dispozitiv pe o mașină-unealtă servind la susținerea pieselor de prelucrat.

3. element arhitectonic în formă de boltă semicirculară, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mari.

4. ~ cilindrică = boltă rezultând din intersecția a doi semicilindri cu raze inegale.

5. (la portaluri, ferestre) suprafață plană între lintel și arc.

6. coronament semicircular al unui altar poliptic.


Pinaclu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pinacle, lat. pinnaculum)

1. partea cea mai înaltă a unui edificiu.

2. coronamentul unui contrafort.

3. element de construcţie, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă.

4. formă înălţată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte.


Pină

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pina)

1. element de coronament la monumentele funerare, în formă de con de pin, sculptat în piatră.


Tsuga

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tsuga)

1. conifer american şi asiatic, de talie mare, cu coronament conic, ramuri lungi şi subţiri, plantat în parcuri ca arbore ornamental.