Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corporel, lat. corporalis)
1. pentru corp, privitor la corp; trupesc.
2. pedeapsă ~ă = pedeapsă prin lovituri şi torturi, care se aplica în trecut delincvenţilor; percheziţie ~ă = percheziţie făcută cuiva pentru a vedea dacă nu ascunde sub haine arme sau alte mijloace de atac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corporalité)
1. însuşirea de a fi corporal, materialitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (a- + corporal)
1. care nu are corp; lipsit de corp.
2. care nu este făcut din materie; de natură necorporală.
3. (antonim) corporal, material.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)
1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. allotherm)
1. a cărui temperatură corporală depinde de cea a mediului înconjurător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)
1. noţiune fundamentală care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii.
2. grup de fiinţe, obiecte, fenomene de acelaşi fel, sau asemănătoare între ele.
3. ~ socială = grup social care reuneşte parţial trăsăturile unei clase sociale.
4. grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenţilor, după performanţele realizate sau după vârstă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. controlatéral)
1. (despre leziuni, paralizii) care este localizat în jumătatea corporală opusă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)
1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.