Dictionar

acorporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (a- + corporal)

1. care nu are corp; lipsit de corp.
2. care nu este făcut din materie; de natură necorporală.
3. (antonim) corporal, material.
 

aloterm, -ă

Parte de vorbire:   adj.  
Etimologie: (engl. allotherm)

1. a cărui temperatură corporală depinde de cea a mediului înconjurător.
 

categorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)

1. noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității.
2. grup de ființe, obiecte, fenomene de același fel, sau asemănătoare între ele.
3. ~ socială = grup social care reunește parțial trăsăturile unei clase sociale.
4. grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenților, după performanțele realizate sau după vârstă.
 

controlateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. controlatéral)

1. (despre leziuni, paralizii) care este localizat în jumătatea corporală opusă.
 

corecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.
2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.
3. epanortoză.
4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.
5. casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori.
 

mortificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mortification)

1. acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; mortificare.
2. (med.) proces de alterare, de descompunere a unui țesut prin moartea celulelor și starea rezultată.
3. acțiune prin care cineva își mortifică trupul sau pasiunile.
4. (religie) act voluntar prin care cineva își provoacă suferință corporală sau morală de dragul penitenței sau al înălțării spirituale.
5. (var.) mortificațiune.