Dictionar

corsaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. corsage)

1. parte a unei rochii care acoperă bustul.
2. (var.) corsagiu.
 

bluza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blouser)

1. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză.
 

bustier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bustier)

1. corsaj foarte decoltat, care nu acoperă decât bustul.
 

talie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. taliia, după fr. taille)

1. partea de mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, deasupra șoldurilor; mijloc.
2. parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj.
3. statură, înălțime.
4. (fig.) mărime, importanță, valoare.
5. a fi de ~a cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela.