Dictionar

Cortectomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cortectomie)

1. rezecţie a unei părţi din scoarţa cerebrală.


Cortegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. corteggio, fr. cortège)

1. şir de oameni care însoţesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai.

2. (fig.) şir, înşirare.


Cortes

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cortes)

1. organ reprezentativ în Spania şi Portugalia feudală.

2. parlament în Portugalia (până în 1911) şi Spania.


Cortex

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cortex)

1. parte extremă a unor organe animale sau vegetale; scoarţă.

2. ~ (cerebral) = scoarţă cerebrală; ~ suprarenal = glandă corticosuprarenală.


CORTIC-, CORTICO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cortic/o/-, cf. lat. cortex)

1. „scoarţă, cortex”.


Cortical

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT corticalis

2. FR cortical

3. EN cortical

4. DE kortikal; auf die Rinde bezogen

5. RU корковое вещество

6. HU kérgi, kéregre vonatkozó


Acorticism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.


Adrenocorticotropină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreţia substanţei corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.


Adrenosteron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adrénostérone)

1. hormon al corticosuprarenalei, cu acţiune virilizantă.


Afazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parţială, a posibilităţii de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.


Aldosteron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aldostérone)

1. hormon steroid secretat de granda corticosuprarenală.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.