cortegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. corteggio, fr. cortège)

1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai.
2. (fig.) șir, înșirare.

betyl

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétyle)

1. (la arabi) piatră neagră care însoțea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboșari și femei dansând.

convoi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convoi)

1. șir de vehicule sau de oameni care se deplasează într-o anumită direcție; coloană; (spec.) cortegiu (funerar).
2. formație de vase care navighează sub protecția unei escorte.

marș

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. marche, germ. Marsch)

1. s. n. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație).
2. ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
3. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga.
4. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc.
5. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș.
6. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj.
7. interj. comandă de pornire a unei trupe.
8. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om.

pompă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompe, lat. pompa)

1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu.
2. ~e funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor.

procesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procession, lat. processio)

1. ceremonie religioasă la care credincioșii merg în convoi, cântând imnuri și spunând rugăciuni.
2. (p. ext.) convoi, cortegiu; alai.