Dictionar

Cosmetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)

1. adj., s. n. (alifie, loţiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului.

2. (produs) pentru lustruirea autoturismelor.

3. adj. referitor la cosmetică.

4. (fig.; despre îmbunătăţiri, operaţiuni) de suprafaţă, care nu vizează fondul.

5. s. f. arta îngrijirii tenului prin metode şi preparate speciale.

6. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I).


Cosmetician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl. cosmetician)

1. specialist în cosmetică.

2. persoană calificată în aplicarea produselor cosmetice.


Antirid, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antiride)

1. (produs cosmetic) care reduce sau atenuează ridurile.


Biocosmetică

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + cosmetică)

1. cosmetică în care tratamentul este de tip biologic.


Briantină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brillantine)

1. preparat cosmetic uleios şi parfumat, folosit la îngrijirea părului.


Castoreum

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castoréum, lat. castoreum)

1. secreţie odorantă a castorului, folosit în farmacie şi cosmetică.


Coldcremă

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coldcream)

1. preparat cosmetic pe bază de ceară de albine.


COSMET-, COSMETO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cosmet/o/, cf. gr. kosmetos)

1. „ordine, înfrumuseţare; cosmetică”.